Ninge!

Ninge frumos si la Viena...asta pentru ca am invidiat satmarenii care mi-au spus ca la mine acasa e zapada.Am iesit sa imortalizez primii fulgi adevarati de zapada...care deja au facut un strat pe strada,lumea calca cu atentie sa nu alunece iar masinile vad ca circula mai incet,si-au redus viteza.S-a acoperit deja totul cu mantia alba de zapada.E curat,imaculat totul.
O suita de ganduri imi trec prin minte....ce bine ar fi daca ar descoperi omul o zapada pentru sufletul sau,sa acopere tot,suferinta,dezamagirea ,tristetea...cioburile iubirii apuse,chiar si gandurile mele haotice...tot!
Tot timpul am reusit sa fiu un bun "pansament ",o buna "compresa"pentru altii dar cand a fost vorba de sufletul meu l-am lasat mereu de o parte,am zis ca sunt puternica si ma descurc...si ca problemele mele se rezolva si singure,ei uite ca nu-i asa!..a trebuit sa trag ca lumea sa-mi impun o "penitenta",ei..!!!.o sa ziceti,frumoasa penitenta..sa pleci la Viena...a fost insa o nevoie imperioasa,o nevoie de a ma desprinde de niste lucruri care ma obsedau...aici mi-am biciut putin iluziile,ca prea o luasera razna...si incerc sa-mi iubesc tacerea sufletului meu...e asa liniste cum n-a fost niciodata....daca strig imi aud ecoul...sunt eu cu mine...atat dar mi-e bine!

Ma iubesc si ma accept asa cum sunt,iau viata asa cum este si incerc s-o infrumusetez cu blandetea iubirii mele,se pare ca pina acum grijile si indoielile mi-au obstructionat drumurile,mi-au inchis aleea sufletului,voi gasi insa raspunsurile care le astept,si cheile sufletului meu vor elibera spendoarea  care exista in fiecare din noi atunci cand isi doreste sa simta cu adevarat ca traieste,ca viata e frumoasa si merita traita din plin...la bursa trairilor mele va fi accesiune si sentimentele vor fi alimentate pe masura,invatam din greseli...sau vreau sa cred ca am invatat...mi-am facut curat de sarbatori in toate ungherele sufletului meu...m-am primenit!..voi trai clipele vietii cu bucurie si incantare.