La multi ani!!!!

Azi parca dorul de ai mei de acasa este mai evident,azi ma simt romanca cu atat mai mult cu cat sunt departe de tara...
Ma gandesc la cei dragi mie,ma gandesc ca va fi bine ca noul an va aduce mai multa liniste si belsug si in tara noastra,ma gandesc ca pamintul fagaduintei poate fi si in Romania nu numai aievea.
Sa ne fie bine dragi romani,sa fim sanatosi si bucurosi,sa nu uitam de cei care si-au dat viata sa ne fie mai bine...
La multi ani!!!!

O zi obisnuita

Scoala la care studiaza copii prietenei mele care este la doi pasi de noi...extrem de aproape in doua minute ajung acolo...e o scoala ingrijita cu o curte intinsa, cu teren de sport foarte bine amenajat .




Casa in care am placerea sa stau pina dupa sarbatorile de iarna...



Domnisoara Iasmina,pe punctul de a aspira prin casa...(
click pe imagine spre a se vedea grimasa care a facut-o cand i-am spus de curatenie...ei,dar asta e...mai trebuie sa facem si asta nu numai plimbari)... :)

Ziua de astazi,a fost o zi petrecuta mai mult prin si in jurul casei,dimineata a fost putin soare dar sufla vantul destul de tare,astfel incat a cam aruncat frunze uscate peste tot,am mai adunat putin curtea,si apoi am incercat sa dau o noua forma blogului nou deschis...
Casa prietenei mele este una construita intre cele doua razboaie mondiale,o casa impunatoare pentru acea vreme,socrul ei fiind un om de stiinta renumit care si-a permis sa cumpere casa si s-o renoveze dupa pofta inimii sale.
Ce m-a impresionat foarte tare cand am fost data trecuta la ea(pe timp de vara) a fost curtea..este extraordinara,plina de flori,soacra ei a fost profesoara(acum are 70 de ani si e pensionara)de biologie,adora florile si curtea ei este un adevarat paradis,cu iaz si piscina....piscina recunosc ca m-a dat gata dar,avand atatea plante in jurul ei,tufe si alti copacei...intr-o dimineata am zarit un sarpe in piscina,astfel incat mi-a pierit cheful de balacit...
Mobilierul antic mie imi dau senzatia ca ma gasesc in urma cu cativa ani si parca ma incearca o stare emotionala ,ma gandesc ca cei care au fost stapanii acestor mobile au fost cu siguranta cu putin sange albastru... ca sa-ti mobilezi azi o casa in stilul acesta te costa o mana si-un picior,vorba Cameliei,draga de ea,uite ca o pomenesc si aici,este mereu in gandul meu...
Vacanta mea se arata a fi una placuta,linistita,fara griji si probleme....
Astept cu nerabdare concertul de sarbatori de la Opera din Viena,a fost visul meu inca de multi ani incoace,uite ca nu intamplator se spune in Legea atractiei cam asa...atragi lucrurile asupra carora te focalizezi carora le acorzi toata atentia si energia,fie ca sunt sau nu cele pe care le doresti sau nu.Daca aceasta lege este folosita in mod constient devenim capabili sa atragem tot ceea ce avem nevoie sa faceem,cat mai multe lucruri pe care le dorim si cat mai putine din cele pe care nu le dorim.
Credeti oare ca prietenia mea cu Camelia a fost intamplatoare...nu!! eu mi-am dorit aceasta prietenie si toata energia si atentia mea a fost indreptata spre ea.Aveam nevoie la acel moment de un om minunat ca ea,un om care sa poate sa-mi redea incredere in mine,pentru ca tocmai trecuse prin cea mai urata experienta din viata mea.
Va sfatuiesc sa fiti constienti de aceasta forta foarte puternica care actioneaza in viata noastra,daca vom constientiza,ea va actiona in favoarea noastra,iar viata noastra se va umple cu bucurie si prosperitate.

O plimbare la Florisdorf

Daca e duminica nu se puteaa sa stam blocati in casa...si ce i-a venit prietenei mele prin minte?sa ies cu copii la plimbare in oraselul copiilor la Florisdorf...mi-a sugerat sa merg cu trenul zonal ca ma lasa chiar in orasel,zis si facut...
Iata-ne in gara asteptand trenul...am ajuns inainte cu citeva minute..
Aici,am mai facut niste poze..sa nu stam degeaba...


Pana la Florisdorf nu sunt decat 3 statii...am ajuns extrem de repede...dar trebuie sa va spun ca din gara grupul nostru s-a marit,Iasmina a sunat-o pe prietena ei,care a venit impreuna cu surioara ei,asa ca iata-ma cu patru copii la plimbare in oraselul copiilor...
Luminile de la carusel l-au innebunit pe micul Filip,a vrut de nenumarate ori sa se urce in masinutele sub forma de farfurii zburatoare si de fiecare data era extrem de entuziasmat,astfel incat mi-a subtiat considerabil suma pe care am considerat ca ar fi rezonabila, incat prima mea zi cu ei sa fie una multumitoare in ceea ce ii priveste.



Dupa masinute ne-am plimbat putin prin targ,o gramada de comericianti cu tot felul de tentatii,evident ca trebuia s-o multumesc si pe Iasmina,ei i-am cumpart o pereche de cercei de care este foarte incantata,pe loc i-a pus in ureche,iar cand am ajuns acasa a intrat pe YM sa-i arate pe web si prietenului ei cat este de frumoasa...
O inteleg,imi amintesc ca nici eu nu eram mai buna la vremea ei...si pentru ca ma comport ca atare cu ea,azi mi-a facut o declaratie,mi-a spus:"stii,tare imi mai place cu tine,tu nu esti ca bunica -mea,cu tine pot vorbi orice.."...pai da,ca eu ma transpun in lumea lor si ma bucur de bucuria lor,iar copii simt asta..
Ei,dupa ce am baut un ceai fierbinte,si am mancat un covrig cald,am hotarit ca ne intoarcem acasa,ca Zoe tocmai ma sunase ca friptura la cuptor e aproape gata,o pregatise consortul ei,o facuse intr-un anume fel..cu vin,miere,portocale si castane coapte la garnitura,recunosc ca n-am mancat asa ceva niciodata,dar am apreciat gustul carnii,am mancat-o insa cu castraveti murati,pentru ca mi s-a parut totusi cam dulceaga...deh!austiecii fac tot felul de combinatii,care mai de care,dulce cu acru la ei e ceva la ordinea zilei...
In gara,erau terminati,s-au asezat blanzi pe bancile de pe peron,dupa ce m-au innebunit cu plimbatul pe scarile rulante,au urcat si au coborat pina cand cred ca i-a lasat piciorusele,si au abandonat de buna voie....noroc ca la acel moment scara nu era aglomerata...si i-am putut supraveghea.
Si uite asa,am petrecut eu o dupa-masa de duminica in compania copiilor,traind parca aceleasi sentimente ca si ei...

Drum intins,fara probleme..

Dimineata de duminica la Viena...soare,cald,placut.
Inca la primele ore am fost asaltata de fata prietenei mele,care s-a trezit cu noaptea in cap la 7.oo dimineata si mi-a spus"Olga,bitte gehn wir spatzieren..."mi-a spus-o atat de frumos,incat chiar nu puteam sa-i spun ..e prea matinala plimbarea,simteam ca vrea sa mi se destainuie si am acceptat...
Dar sa va povestesc cum a fost drumul...hehehe!!!daca va spun,n-o sa credeti,am ajuns ca si vantul ,foc de pusca nu altceva...am pornit la 18.oo din Satu -Mare,iar la 22.00,am ajuns la Viena,dar mai trebuie sa recunosc un lucru,desi autostrada era destul de degajata,sufletul meu era in gat,aveam niste emotii teribile,din 150km/ora nu prea o lasa tipul...e adevarat ca e profesionist acum,face transport persoane Satu Mare - Viena,noroc ca formatia lui intelectuala este una aleasa e preot ,dar fara parohie,s-a casatorit cu o tanara din jud. Satu Mare,si pentru ca ea era deja in serviciu la Viena a renuntat la preotie...mi-a mai placut ceva,avea un CD cu pricesne,astfel incat drumul a devenit acceptabil la un moment dat,muzica indulcind atmosfera.
Am facut ceva poze in Budapesta,dar din masina,am vrut sa vedeti cat de minunata este noapte,nu mi-au reusit...au iesit sterse,si cum masina avea parbrizul murdar,ca am uitat sa va spun ca a turnat cu galeata cand am pornit din Satu Mare,noroc ca in apropiere de intrarea pe autobanda deja s-a oprit si am intrat pe autostrada mai lejer.
Acasa la prietena mea,veselie la maxim,fata mi-a sarit la gat,am ramas asa imbratisate un minut,s-a bucurat mult de venirea mea,la fel si Zoe cu consortiul ei...
Am stat la povesti pina tarziu....aveam atatea sa ne spunem...
Dar azi e duminica si dupa masa,avem timp de toate...
Va doresc o duminica superba si bucurii nemasurate!
Edit later:
Atasez o poza facuta pe podul din Budapesta,dar sunt trista ca a iesit cam sters,neclara imaginea...si o poza cu dragalasa mea domnisoara cu care am facut plimbarea de dimineata.

Emotiile premergatoare drumului...

Am vrut sa pregatesc de azi drumul spre Austria prin deschiderea acestui blog in care voi posta doar gandurile,trairile,imaginile care imi vor bucura ochiul si sufletul in calatoria pe care maine o voi face spre Austria,mai precis spre Viena.
Nu este primul meu drum,dar ma incearca emotii de parca ar fi primul,mai ales ca azi am aflat ca sederea mea la austrieci s-ar putea prelungi pana spre primavara.
Sunt nerabdatoare sa fiu din nou pe strazile din centrul Vienei,cred ca acum e o adevarata magie,mai ales ca deja e imbracat in straie de sarbatoare orasul.
La drept vorbind eu voi sta la prietena mea din Wagram,(la 10 km de Viena)o oshanca stabilita cu cativa ani inainte de revolutie acolo,fiica unei prietene ,care marturisesc ca m-a impresionat foarte tare cand imediat dupa moartea sotului meu a fost prima care m-a sunat sa ma invite la ea sa uit de toate necazurile...si a si reusit in mare parte sa ma scoata din tristete,(ea fiind tot vaduva ca mine desi e mult mai tanara decat mine,a ramas vaduva la 30 de ani sotul ei facand stop cardiac).S-a recasatorit dupa doi ani,casatoria n-a functionat ,s-au despartit la scurt timp dar fructul casatoriei lor a fost unul minunat - Filip,un baietel adorabil.Asadar, Zoe are doi copii absolut minunati,dar baietelul este un mic dracusor care stie sa te farmece din prima...si are niste ochisori!!!! pfai!cand te priveste parca vezi albastrul cerului,un blondut cu ochii albastri- abastri..
Mama lui l-a invatat romaneste,evident,dar are un accent atat de simpatic ca ma da gata,il provoc mereu la discutii sa-i perefectionez limba romana,il mai corectez si ma bucur ca este foarte receptiv si nu repeta greselile.
O sa fie personajul meu preferat in aceasta perioada de aceea incerc sa va fac cunoscuta de pe acum afectiunea mea pentru el.Asta nu inseamna ca nu mi-e draga si fata ei...ba da!dar ea e mai sobra,e deja o domnisoara cu care poti vorbi orice desi e doar in clasa a X-a.Si-a deschis foarte usor sufletul ,a gasit in mine o a doua bunica si mi-a povestit lucruri pe care poate numai eu si mama ei le stiam,si acest lucru m-a bucurat foarte tare.
Mi-e dor de ei,desi in vara m-au vizitat,vizita ei insa nu a fost lunga ea venind in tara cu iubitul ei care este un prosper om de afaceri austriac si care de fiecare data sta putin in tara...afacerile nepermitandu-i prea mult timp de calatorit.

Dar,am reusit sa-i imortalizez,eram intr-o gradina de vara vis-a- vis de blocul in care locuiesc eu...un loc deosebit care i-a placut foarte tare austriacului mai ales ca si mancarea a fost pe gustul lui...No pardon - pub ,are o gradina,care iti creaza senzatia ca te afli in curtea casei tale,personalul este foarte ospitalier.

Ei dar nici ei nu s-au lasat mai prejos si mi-au facut-o....n-am scapat "netrasa in chip "vorba oshanului... :))



Eram plina de zambete ca i-am putut avea macar si pentru o zi la Satu Mare...
Uite ,ca pornesc cu amintiri din trecut spre viitor... asa mi se intampla mie sa-mi vina in minte intamplari din trecut fara sa aiba uneori vreo legatura cu prezentul dar,exista explicatia - si ziua de azi va deveni trecut de maine ...